Donează

Suport teoretic

Atelier: schimbările climatice: mit sau realitate

Știați că există Ziua Suprasolicitării pe țară (Country Overshoot Day)?

Ziua Suprasolicitării pe țară este data la care s-ar consuma toate resursele disponibile dacă toată populația planetei ar trăi și ar consuma exact ca locuitorii acelei țări.

De exemplu, pentru România, Ziua Suprasolicitării în 2026 este estimată pentru data de 19 iunie. Acest lucru înseamnă că, dacă toți oamenii de pe glob ar trăi ca românii, am avea nevoie de aproximativ 2,1 planete Pământ pentru a ne susține stilul de viață.

Cum se calculează Ziua Suprasolicitării pe țară? Calculul se bazează pe raportul dintre două elemente:

  • Biocapacitatea: cantitatea de resurse pe care natura le poate regenera (păduri, pășuni, teren agricol, zone de pescuit).
  • Amprenta ecologică: cererea umană pentru aceste resurse, plus capacitatea necesară pentru a absorbi deșeurile generate (în special emisiile de carbon).

       Care sunt cauzele pentru care Ziua Suprasolicitării pe țară vine tot mai devreme în fiecare an?  

  • Consumul excesiv de energie fosilă: emisiile de carbon reprezintă peste 60% din amprenta ecologică globală.
  • Sistemul alimentar: agricultura intensivă, risipa alimentară și consumul ridicat de carne necesită suprafețe uriașe de teren și apă.
  • Defrișările: reducerea suprafețelor împădurite scade biocapacitatea planetei de a absorbi CO2 și de a regenera resurse.
  • Urbanizarea și infrastructura: ocuparea terenurilor fertile pentru construcții reduce capacitatea de producție naturală.

Sursă imagine: Global Footprint Network 2026, www.overshootday.org and www.footprintnetwork.org.
Știați că există un cadru care măsoară riscurile pe care activitățile umane asupra proceselor globale care asigură stabilitatea și reziliența planetei?

Cele 9 limite planetare

Limitele planetare reprezintă sisteme esențiale ale Pământului și procesele prin care activitatea umană le poate destabiliza, dacă sunt depășite anumite praguri critice:

  1. Schimbările climatice: concentrația de CO2 și forțajul radiativ.
  2. Integritatea biosferei: rata de extincție a speciilor și diversitatea genetică.
  3. Schimbarea sistemului terestru: conversia pădurilor în terenuri agricole.
  4. Utilizarea apei dulci: consumul de apă albastră (râuri, lacuri) și apă verde (umiditatea solului).
  5. Fluxurile biogeochimice: ciclurile azotului și fosforului (folosite masiv în agricultură).
  6. Acidificarea oceanelor: scăderea pH-ului apei din cauza absorbției de CO2.
  7. Încărcarea cu aerosoli atmosferici: particulele de praf și poluare care afectează clima și organismele.
  8. Epuizarea ozonului stratosferic: stratul care ne protejează de radiațiile UV.
  9. Entități noi: poluanții creați de om (microplastice, substanțe chimice sintetice, deșeuri radioactive).

6 din cele 9 limite au fost deja depășite (Clima, Biosfera, Terenurile, Apa dulce, Fluxurile de Azot/Fosfor și Entitățile noi).

Imagine: Azote for Stockholm Resilience Centre, based on analysis in Sakschewski and Caesar et al. 2025

Care sunt cauzele depășirilor limitelor?

Principala cauză este activitatea umană industrială și modelul actual de consum:

  • Agricultura industrială: este responsabilă pentru depășirea limitelor privind azotul și fosforul (prin îngrășăminte), apa dulce (irigații) și biosfera (distrugerea habitatelor pentru a face loc culturilor).
  • Arderea combustibililor fosili: principala cauză a schimbărilor climatice și a acidificării oceanelor.
  • Defrișările masive: reduc capacitatea planetei de a regla clima și duc la pierderea biodiversității.
  • Producția chimică necontrolată: inundarea ecosistemelor cu plastice și substanțe toxice care nu existau în natură (entități noi).

Care sunt efectele depășirii acestor limite?

  • Puncte de inflexiune (Tipping Points): putem declanșa procese auto-sustenabile care nu mai pot fi oprite (ex: topirea permafrostului care eliberează metan, accelerând și mai mult încălzirea).
  • Pierderea serviciilor ecosistemice: dispariția insectelor polenizatoare periclitează securitatea alimentară globală.
  • Instabilitatea climatică extremă: secete prelungite, inundații devastatoare și creșterea nivelului mării, care vor face anumite regiuni ale planetei nelocuibile.
  • Efectul de domino: depășirea unei limite o poate destabiliza pe alta. De exemplu, defrișările (schimbarea terenului) afectează ciclul apei și accelerează schimbările climatice.

Surse:

  1.  Richardson, K., Steffen, W., Lucht, W., Bendtsen, J., Cornell, S.E., Donges, J.F., Drüke, M., Fetzer, I., Bala, G., von Bloh, W., Feulner, G., Fiedler, S., Gerten, D., Gleeson, T., Hofmann, M., Huiskamp, W., Kummu, M., Mohan, C., Nogués-Bravo, D., Petri, S., Porkka, M., Rahmstorf, S., Schaphoff, S., Thonicke, K., Tobian, A., Virkki, V., Weber, L. & Rockström, J. 2023. Earth beyond six of nine planetary boundaries. Science Advances 9, 37. 
  2. https://www.stockholmresilience.org/research/planetary-boundaries.html accesat la 30 Martie 2026

Schimbările climatice

Sunt:

  • Modificări pe termen lung ale temperaturilor și precipitațiilor
  • Cauzate de factori naturali și activități umane

IPCC: Activitățile umane sunt „fără echivoc” cauza principală a încălzirii recente.

Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC) este organismul ONU responsabil cu evaluarea fundamentelor științifice legate de schimbările climatice, fiind înființat în 1988 de către OMM (Organizația Meteorologică Mondială) și UNEP (Programul Națiunilor Unite pentru Mediu). Acesta furnizează decidenților politici evaluări științifice periodice și riguroase privind impactul, riscurile și strategiile de atenuare a schimbărilor climatice, pe baza literaturii de specialitate evaluate inter-pares de mii de experți din întreaga lume. 

Surse:

  1. Sursă: https://www.ipcc.ch/ 

Principalele surse de emisii

  1. Energie (Electricitate și încălzire): ~31% Acesta este cel mai mare contributor. Include arderea cărbunelui, gazului și petrolului pentru a genera electricitate și căldură pentru clădiri rezidențiale și comerciale. În România: Procentul este similar, dar în scădere pe măsură ce închidem centralele pe cărbune și creștem ponderea regenerabilelor.
  2. Industrie: ~24% Se referă la emisiile directe din fabrici (metalurgie, chimie, ciment). Dacă adunăm și energia electrică consumată de industrie, acest sector devine responsabil pentru aproape jumătate din emisiile globale. Sursă: International Energy Agency (IEA).
  3. Transport: ~16% Aproape trei sferturi din aceste emisii provin de la transportul rutier (mașini, camioane, autobuze). Aviația și transportul maritim contribuie cu aproximativ 2-3% fiecare. Notă: Este sectorul cu cea mai rapidă creștere a emisiilor în Europa.
  4. Agricultură: ~12% Principalele surse sunt metanul provenit de la animale (digestia rumegătoarelor) și protoxidul de azot din utilizarea îngrășămintelor chimice. În România: Agricultura are o pondere importantă, fiind o țară cu potențial agricol ridicat, dar cu o amprentă de carbon per hectar încă sub media UE din cauza mecanizării mai reduse.
  5. Defrișări (și schimbarea utilizării terenului): ~12% Atunci când pădurile sunt tăiate sau arse, carbonul stocat în arbori este eliberat în atmosferă. Mai mult, pierdem „plămânii” planetei care ar fi putut absorbi viitoarele emisii. Sursă: Global Forest Watch / IPCC. 
  6. Consumul excesiv: ~60-72% (perspectiva bazată pe consum, categorie transversală) Peste 60% din emisiile globale de gaze cu efect de seră sunt legate direct de deciziile de consum ale gospodăriilor (hrană, haine, electronice, mobilitate).

Surse: 

  • IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change) – Raportul de Sinteză AR6.
  • Climate Watch (World Resources Institute) – pentru vizualizarea datelor sectoriale.
  • Our World in Data – pentru corelația dintre PIB, consum și emisii.

Ce înseamnă încălzirea globală?

  • Creșterea temperaturii medii globale
  • Corelată cu creșterea CO₂
  • Observată din epoca industrială

 

Știați că?

  • Creșterea pe termen lung: IPCC indică faptul că activitățile umane au cauzat o încălzire globală de aproximativ 1,1°C până în prezent, iar această valoare este în continuă creștere.
  • Anul 2023 – un record absolut: Organizația Meteorologică Mondială (OMM) a confirmat că 2023 a fost cel mai cald an înregistrat vreodată, atingând o medie de 1,45°C (cu o marjă de eroare de ± 0,12°C) peste nivelul preindustrial.
  • Depășirea temporară a pragului de 1,5°C: Datele de la serviciul european Copernicus au arătat că, pentru o perioadă consecutivă de 12 luni (februarie 2023 – ianuarie 2024), temperatura medie globală a fost cu 1,52°C mai mare decât în era preindustrială. 

Mit sau realitate

REALITATE: Activitățile umane reprezintă principala cauză a schimbărilor climatice

Conform IPCC: Activitățile umane sunt „fără echivoc” cauza principală a încălzirii recente.

MIT: Energia regenerabilă este mai scumpă decât cea obținută din combustibilii fosili

Costul energiei cu stocare

Conform raportului Lazard’s Levelized Cost of energy analysis (v18.0, 2025/2026) și datelor IRENA (Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă), costul combinat pentru energie solară sau eoliană cu stocare pe durată de 4 ore este acum competitiv cu centralele pe gaz de tip „peaker” (cele care pornesc la ore de vârf).

Raport: Tehnologie Cost Mediu (USD/MWh)

  • Solar fotovoltaic + stocare (baterii)$46 – $102
  • Eolian Onshore + stocare $52 – $110I
  • Gaz natural (Ciclu combinat) $45 – $74I
  • Gaz natural (Peaker – vârf de sarcină) $115 – $221
  • Cărbune (instalații existente) $65 – $120

 

A. Prăbușirea prețului bateriilor (2024–2026)

  • Stocarea a încetat să fie bariera prohibitivă din cauza unei scăderi dramatice a costurilor tehnologiei Litiu-Fier-Fosfat (LFP):
  • Scăderea costului celulelor: Conform BloombergNEF (BNEF), prețul pachetelor de baterii a scăzut sub $100/kWh în 2025. Stocarea nu trebuie să acopere săptămâni întregi de consum. Majoritatea problemelor de rețea se rezolvă cu stocare pe 4-8 ore.
  • Eficiența învățării: Pentru fiecare dublare a capacității de stocare instalate la nivel mondial, costurile scad cu aproximativ 18-20%.

 

B. Argumentul “Zero Marginal Cost” și Taxarea Carbonului

Spre deosebire de fosili, regenerabilele cu stocare oferă o predictibilitate a prețului pe 20 de ani, eliminând riscurile geopolitice.

  • Externalitățile: Datele de la International Energy Agency (IEA) arată că dacă includem costul emisiilor de CO2 (care în UE depășesc adesea €90/tonă), energia din cărbune și gaz devine cu 30-60% mai scumpă decât sistemele regenerabile cu stocare.
  • Economii reale: Raportul IRENA (2024/2025) confirmă că regenerabilele instalate doar în ultimul an au redus factura globală de combustibil cu peste $520 miliarde.

C. Subvenții combustibili fosili vs energii regenerabile, date 2024-2025

  • Combustibili fosili~725 miliarde (0,6% din PIB-ul global) Subvenții explicite (Bani direcți/Reduceri), Subvenții implicite (Costuri de mediu/Sănătate) $~7.000 miliarde (5,8% din PIB-ul global)
  • Energii regenerabile ~180 – 220 miliarde subvenții explicite (bani direcți/reduceri), subvenții implicite (costuri de mediu/sănătate) $N/A (Impact de mediu pozitiv)IRENA / IEA
  • Subvenții explicite: transferuri directe de numerar, subvenționarea prețului la pompă sau facilități fiscale pentru companii petroliere. În 2022-2024, acestea au explodat din cauza crizei energetice, guvernele încercând să plafoneze prețurile.
  • Subvenții implicite (Externalități): reprezintă costurile pe care societatea le plătește, dar industria fosilă nu: poluarea aerului (milioane de decese anual), distrugerile cauzate de schimbările climatice și degradarea ecosistemelor.
MIT: Putem limita schimbările climatice strict prin schimbarea comportamentului individual

Impactul sistemic vs. impactul personal: În 2024, doar 32 de companii au fost responsabile pentru peste jumătate din emisiile globale de CO₂ din combustibili fosili, în scădere de la 38 cu cinci ani înainte. Două treimi dintre companiile din prima jumătate a clasamentului și-au crescut emisiile din 2023 în 2024, comparativ cu doar 28% dintre entitățile din a doua jumătate, creșterea înregistrată de cele mai mari entități fiind determinată atât de fuziuni și achiziții, cât și de continuarea extinderii producției. Sursă: https://carbonmajors.org/briefing/Carbon-Majors-2024-Data-Update-35466

Dependența de infrastructură: Un individ nu poate alege să folosească un tren electric dacă statul nu a investit în căile ferate, sau nu poate evita plasticul dacă producătorii nu oferă alternative sustenabile și accesibile. Schimbarea necesită reglementări la nivel înalt (taxe pe carbon, subvenții pentru energie verde).

Capcana „amprentei de carbon”: Conceptul de „amprentă de carbon personală” a fost popularizat masiv de companiile petroliere (precum BP în 2004) tocmai pentru a muta vina de pe umerii corporațiilor pe umerii cetățenilor.

MIT: Natura se reface oricum
  • Viteza fără precedent: Schimbările climatice naturale (cum ar fi glaciațiunile) se produc de obicei pe parcursul a zeci de mii de ani. Schimbarea actuală se petrece în decenii. Flora și fauna nu au timpul biologic necesar pentru a evolua sau a migra, ceea ce duce la a șasea extincție în masă.
  • Punctele de inflexiune (Tipping Points): Natura are mecanisme de autoreglare, dar și praguri critice. De exemplu, dacă permafrostul se topește și eliberează cantități masive de metan, se creează un efect de „feedback pozitiv” pe care natura nu îl mai poate opri prin forțe proprii într-un interval util omului.
  • Refacerea nu înseamnă că noul mediu va fi propice vieții umane: Pământul a fost mult mai cald în trecutul îndepărtat (de exemplu, în Cretacic), iar „natura” a supraviețuit. Însă acel mediu era total impropriu agriculturii și habitatelor umane actuale. Natura se va „reface” probabil sub o altă formă, dar fără a mai susține biodiversitatea și resursele de care depindem noi astăzi.
MIT: An rece înseamnă că încălzirea globală nu există

Vremea 

  • Termen scurt 
  • Ore, zile 
  • Fenomene locale
  • Condiții atmosferice pe termen scurt

Climă 

  • Termen lung (≥30 ani)
  • Tipare statistice
  • Regiuni mari
  • descrierea statistică a vremii pe perioade de 30 de ani sau mai mult.
REALITATE: Consensul științific spune că schimbările climatice sunt reale

Studiul Cook (2013 & 2016): A analizat peste 11.000 de lucrări științifice și a constatat că 97% dintre cercetătorii care și-au exprimat o poziție au confirmat că încălzirea globală este cauzată de activitatea umană.

Actualizarea din 2021: Un studiu mai recent, publicat în Environmental Research Letters, a analizat peste 88.000 de lucrări și a concluzionat că gradul de consens a crescut la peste 99%. Practic, în comunitatea științifică activă, nu mai există o dezbatere reală despre dacă se întâmplă, ci doar despre cât de repede și cum să intervenim.

Nu există nicio instituție științifică de renume național sau internațional care să nege faptul că activitățile umane sunt principala cauză a schimbărilor climatice. 

MIT: Resursele naturale sunt nelimitate

Există două categorii de resurse:

  • Resurse neregenerabile: combustibilii fosili (cărbune, petrol, gaze), mineralele și metalele există în cantități fixe. Odată extrase și arse sau dispersate, ele nu se mai întorc în circuitul utilizabil pe o scară de timp umană.
  • Resurse regenerabile finite: chiar și resursele care se refac au o rată limitată de regenerare. Dacă tăiem pădurile mai repede decât cresc sau dacă poluăm pânza freatică mai rapid decât se filtrează, ele devin, practic, epuizabile.

Ziua Suprasolicitării pe Țară este data la care s-ar consuma toate resursele disponibile dacă toată populația planetei ar trăi și ar consuma exact ca locuitorii acelei țări.

De exemplu, pentru România, Ziua Suprasolicitării în 2026 este estimată pentru data de 19 iunie. Acest lucru înseamnă că, dacă toți oamenii de pe glob ar trăi ca românii, am avea nevoie de aproximativ 2,1 planete Pământ pentru a ne susține stilul de viață.

Calculul se bazează pe raportul dintre două elemente:

  • Biocapacitatea: Cantitatea de resurse pe care natura le poate regenera (păduri, pășuni, teren agricol, zone de pescuit).
  • Amprenta Ecologică: Cererea umană pentru aceste resurse, plus capacitatea necesară pentru a absorbi deșeurile generate (în special emisiile de carbon).